Pentru ca tot am vorbit ieri despre creatie, vin cu o poezie scrisa acum vreo 3 ani, pe care o am la suflet.
Sunt lumea reflectata Intr-o ceasca de cafea E calm aici, sunt contemplata De fiinta din fata mea Privindu-ma la nesfarsit Acei ochi mari si tristi Imi dau viata, infinit, Doar pana ce ma misti Atunci ma sting, dispar Ne vom revedea curand Aici, sau poate-n alt pahar Tu tine-ma acolo-n gand Si nu ma uita vreodata Orbita de lume, ori de soare Tu, fiinta speriata Lumea e doar o reflexie mare.
Cat de mult ne schimbam dar cat de neschimbati ramanem... e minunat. Si infricosator. Au trecut patru ani, 'lumea' mea de pe Blogger a ramas aici, neatinsa, nealterata, ca un vechi jurnal pastrat cu sfintenie intr-un sertar, ferit de praf, protejat de conditiile ostile de afara si gata sa fie deschis pentru a te asalta cu amintiri dulci-amarui - dar atat de dulci!
Am curatat cateva elemente in plus, inca nu m-a lasat inima sa schimb template-ul si nu cred ca o voi mai face - daca ceva nu este stricat, nu-l repara. Indemnat de caldura de afara si la sugestia unui bun prieten, in urma careia un beculet al creativitatii s-a aprins, am decis sa vin cu acest post de introducere a unor noi insemnari.
Este ademenitor sa vii cu tot felul de gaselnite de pe net, dar imi propun sa fiu si creativ. Pana de curand, atitudinea mea fata de creativitate era ceva de genul 'daca sunt atatia oameni cu creatii atat de minunate, mai bine bucura-te de ele si nu iti irosi timpul pe creatii ce ar pali in comparatie'. Dar priveam gresit problema. Actul creatiei ar trebui savarsit in mod special pentru tine, creatorul. Placerea de a crea este, sau ar trebui sa fie, cea mai importanta. Mai importanta decat impresiile si laudele celorlalti sau decat potentialul castig adus din creatii. Un simplu desen sau o insemnare intr-un jurnal te fac sa simti ca existi, ca nu esti doar un consumator, un devorator, un parazit sau... un virus.
Scopul acestul blog? Pana acum, de a ma face cunoscut si inteles - chiar si de straini; de a impartasi din minunatiile -termen subiectiv- descoperite pe net sau oriunde altundeva, de realitatea din jurul meu - cu care am avut intotdeauna ceva de impartit. De acum inainte? In mare parte acelasi, dar incercand, cu fiecare postare, sa isi justifice mai bine existenta si practicalitatea. Pe curand!
Esti in cautarea identitatii? Evita mersul cu metroul :) Vrei sa constati ca pe toti ne leaga aceleasi stari si trairi sufletesti? Mergi mai des cu metroul... Of course, there's option C - don't give a f*ck about what I'm saying :) I don't! Neither about my feelings or myself anymore. Nu e nimic cool sau special in framantari, suspine si contemplari. Nu esti original doar pentru ca te plangi mai des si stii sa o faci cu stil. Nici pentru ca ti-ai schimbat din nou nick-ul. Sau id-ul. Ori look-ul. Sau anturajul. Pentru ca ai ramas acelasi - acelasi caracter nedefinit. Dar e bine, e frumos. E ok. Esentza vietzii e superficialitatea. De unde schimbarea asta radicala (dar sincera) de perspectiva? Am reinceput sa intru in contact cu lumea. A nu se intelege k prin "contact cu lumea" ma refer la mersul cu metroul. Dar asa poti vedea destul de clar (as clear as it gets) unde am ajuns... noi. Oamenii - fiinte sociale si "multiplicabile". Munca, scoala, plimbari prin parcuri si momente romantice pe banci proaspat vopsite. Cumparaturi prin Cora si Carrefour, oferte speciale la dvd playere Eboda si salam 3+1. Libertatea, Ring, Compact, muzica pe mp3-player, apa plata, Coca-Cola, abonament RATB/METROREX, servetzele Zewa verzi sau mov, pliante Movieplex si Sapte Seri/ B24 FUN. Cluburi. Suburbia. Motoare. Rockereala. Minimal. Emo hate/ Emo love. Manele. Stiri. Deontologi. Caterinca. Masini. THIS IS LIVING.
Later edit (in mod miraculos pus la inceputul postului) - Scrisesem textul asta pe 9 apr, dar n-am vrut sa-l mai pun. Anyway, era pacat de "efortul" depus. So here it is, in viarianta originala. Oricum, nu prea mai tin minte ce am scris in el, decat ca ma plang :) So, enjoy it, my secret admirers. Mwah ! Uhm... da, de vreo 5 minute incerc sa gasesc un titlu potrivit. Nu m-am gandit la subiectul postului inca, stiu cu certitudine doar ca nu am chef de absolut nimic in momentul asta si simt nevoia sa impartasesc asta cu cineva. Din lipsa de... atentie o sa comunic cu mine insumi/cu jurnalul personal/blogul. So yeah, ma simt singur din cand in cand - sunt mereu singur, dar numai cateodata ma simt singur. It's something like that. Se pare ca nu poti trai cu filme, jocuri si muzica la nesfarsit :| nu te poti instraina complet de oameni, oricat de mult i-ai dispretui. "Stai asa, de ce sa-i dispretuiesti? De ce sa te instrainezi de lume? Nu e normal..." Well, pentru ca am ajuns la capatul rabdarii... pentru ca nu ma vad schimbandu-ma in nici un fel, la fel cum nu vad nici lumea din jurul meu schimbandu-se peste noapte. Pentru ca ma cunosc mai bine decat oricine altcineva, pentru ca ma simt inchis intr-o cusca de aur... pentru ca visez din ce in ce mai mult, si singurele mele trairi iesite din vechiul tipar sunt cele din vise, vise care se sting atat de repede... Ma simt pur si simplu complet rupt de realitate in ultima vreme. Nu mai vorbesc cu nimeni,(pt ca) nimeni nu mai vorbeste cu mine, si atunci cand vorbesc totul e funny si ok si se termina dupa 5 min. Mi-e frica sa interactionez cu orice fiinta sau lucru tangibil... am senzatia ca nu as produce decat haos... Nu ma mai simt atasat sau atras de nimeni pentru ca in ochii mei fiecare are un (potential) defect care m-ar rani la un moment dat. Si ma intreb mereu de ce eu? De ce am ajuns in stadiul asta? Pentru ca pot spune cu certitudine ca am incercat sa ma mentin pe linia de plutire... si nu am primit in schimb decat dezamagiri, complexe de sine si frustrari. Si incet incet am inceput sa ma distantez de lume, sa imi vad de treaba mea, sa caut linistea in alte locuri. Si a fost ok, pana cand am inceput sa tanjesc din nou dupa atentie si comunicare, dupa bunatate, puritate si sinceritate... dupa dragoste... dupa orice... si chiar daca ma linisteam din cand in cand, linistea se transorma mereu in neliniste... ca si acum. Exista oare vreo solutie? Din moment ce nu m-am gandit serios la suicid pana acum, inseamna probabil ca viata mea nu e atat de neagra si ca o pretuiesc... dar mi-e urat cand observ ca ma irosesc si degradez pe zi ce trece... ca alti oameni probabil sau cu siguranta mai nemerituosi se bucura de viata mai mult decat mine si nu par sa aibe vreo nemultumire sau tristetze... si asa imi par majoritatea... e oare normal si benefic sa iti tii in frau starile? De ce ne este atat de teama sa ne aratam slabiciunile? Hmm... probabil pentru ca nu este nimeni acolo care sa ne ajute - ba din contra. Who knows? In fine, sunt constient de faptul ca s-ar gasi tot felul de sfaturi, exemple care sa-mi dovedeasca ca "poate fii si mai rau" si povetze pentru starea mea de spirit si deja le visez pe toate, prin urmare nu ma ajuta cu nimic... Nu stiu de ce am scris toate astea - well, de fapt stiu, vroiam sa ma confesez cuiva - cuiva care sa nu ma ia in ras si chiar sa ma AJUTE cu ceva :( Dar atunci cand iti pui pe tava sentimentele oamenii nu fac altceva decat sa profite de ele si sa te subjuge (da, cu exceptia prietenilor adevarati - creaturi mitologice) - dar mi-e foarte teama si ma intristez nespus gandindu-ma cate persoane vor face efortul de a citi intregul post - si intr-un foarte fericit caz - de trece prin chinul de a raspunde cu un sfat sau o critica (more likely). Probabil cer prea mult de la o societate care nu iti permite sa comunici cu oricine iti place, sa te manifesti cum iti place si sa fii natural si original fara a deranja. Cert e ca nu voi inceta niciodata sa fiu EU, oricat de diferit m-as simti. Pentru ca in final, normalitatea este ceea ce noi insine percepem ca fiind normal, si nu asa cum este perceputa de masa colectiva. Nu am nevoie de un grup. Nu am nevoie de o gasca. Nu am nevoie de o identitate. Am nevoie de un prieten.
"Audiosurf is a music-adapting puzzle racer where you use your own music to create your own experience. The shape, the speed, and the mood of each ride is determined by the song you choose. You earn points for clustering together blocks of the same color on the highway, and compete with others on the internet for the high score on your favorite songs. "
E mult mai tare decat suna :D L-am incercat aseara si mi se pare genial :) De cate ori vi s-a intamplat sa umblati aiurea pe PC sau sa va gasiti de lucru doar ca sa nu stati degeaba ascultand muzica preferata? :D Jocul e o buna solutie la problema asta, dar din pacate singurul grad de dificultate *enjoyable* e easy, medium si hard fiind cam haotice. Well, depinde mult si de melodia aleasa - jucata, that is :) Pt cei interesati, here's a gameplay demo facut de moi :P But beware, e facut in graba :D
Pe site-ul oficial al jocului se gaseste topul celor mai jucate melodii iar in joc poti vedea cate un scoretable la fiecare meldie jucata - in caz ca a mai fost jucata. Recommended - celor care il pot *procura* :D
Ingrediente: 1 pahar - 350ml 2 linguritze de nes Amigo CHIC - esential 2 linguritze de lapte PRAF Dr.Oetker/MALITA - dupa preferintza 4 linguritze de zahar
Mod de preparare: se adauga nesul, laptele si zaharul, se toarna putina apa rece, se amesteca cu spor, dupa care se umple cu apa et voila ! O bautura racoritoare, energizanta, delicioasa si nu in ultimul rand economica ! Adio Cappucino Caramel Mediu de 6 ron de pe Lipscani! In your face!
Iata o galerie mai putin obisnuita, care dovedeste ca poti saliva nu numai la mancare, ci si la desene :) Intamplarea face ca in momentul asta sa fiu lesinat de foame, pentru ca mi-e greatza de ce e in frigider si ai mei inca nu au ajuns acasa cu bunatazile - dak or sa vina cu mana goala presimt k n-o sa iasa bine... :)) Enjoy & comment :P
Later edit: au venit ai mei, au luat si mancare buna (nu zic ce :D ) Urmeaza sa mananc peste vreo jumatate de ora :))) By the way - imi pare rau ca nu merg marite pozele, din cauza unui bug idiot. Le-a pierit din farmec :( But hey, there's a bright side - prima merge marita :)))
